Acum citesc cartea asta. Imi place, e foarte light, de asta sunt atat de populari scriitorii asiatici printre europeni. Am luat-o de la Carturesti, la reducere. Buna investitie am facut.

Daca aveti chef de o poveste frumoasa, relatia dintre un barbat si o pisica dusa la extrem, de gelozia a doua femei si incercarile lor de a rupe aceasta legatura, de o lectura usoara si interesanta si de aruncarea unei priviri catre un alt mod de a trai, try it.

Sambata am fost la teatru. Manata de la spate de prietena mea, pentru ca eu voiam la National la “Toti fii mei” doar ca era deja prea tarziu si piesa incepuse deja. Asa ca am zis ok, hai sa vedem piesa asta, desi aveam eu un feeling ca e cu un singur actor, iar piesele astea cu un singur actor, cum sa va explic, 9 din 10 sunt plictisitoare.

Ok, am ajuns la teatru, am luat bilete, hop si in sala, o sala mica mica mica. A inceput piesa. Ma simteam ca un alien. De ce? Pentru ca majoritatea oamenilor din jurul meu erau foarte amuzati de ce se intampla acolo: un manifest feminist al unei femei frustrate. Eu cred in feminism dar cu o limita, insa de foarte multe ori sunt misogina.

Ce sa mai zic, om avea noi, dragele mele, “in pantece poarta spre lumina” dar fara ei nu stiu cum sa va explic, e degeaba. Numai poarta spre lumina nu e. (Sincer, in piesa era poarta spre frustrare, de parca copilul ala care avea sa se nasca era numai din vina tatalui, care citez: “i se bagase sub piele”).

In rest, actrita era ok, nu ma dau eu in vant dupa piesele de genul asta, dar fie, era talentata. Poate in alt context imi va placea mai mult. Ce m-a deranjat foarte foarte tare a fost episodul cu Free Hugs de la final, o placa batuta de prea multe ori si intens controversata.

Nu v-am spus prea multe despre piesa pentru ca nu a fost cine stie ce. Insa daca doriti sa mergeti, poate veti gusta subiectul, mie insa frustrarile altora imi lasa un gust amar, pentru ca imi sunt indeajuns ale mele.

Azi-dimineata am luat aglomeratul autobuz 300 spre serviciu. Ca in fiecare dimineata, nimic ciudat, aceeasi aglomeratie, aceleasi mirosuri care iti epileaza instantaneu interiorul nasului, aceiasi oameni nervosi si incruntati. Un singur “bonus”, un tigan care se certa cu soferul.

Eu cobor la statia Orlando, asa ca inainte de Victoriei incerc sa le fac loc oamenilor care voiau sa coboare. De fiecare data ma distreaza disperarea cu care isi fac loc, ii imping pe ceilalti in dreapta si stanga, terifiati de ideea de a nu apuca sa coboare la statia la care aveau treaba.

In spatele meu, o mama cu un copil, cred ca pustiul avea cam 9-10 ani, Mama m-a tot impins si pustiul a observat asta. Incerca sa ii spuna ceva mamei:

“Maaami…”

“Taci, vom cobori imediat.”

“Mamiiii”

“Mai ai putina rabdare…” (timp in care mamica ma calca pe picioare si ma lovea)

“Auzi mami, tu de ce nu zici pardon?”

Asa mai zic si eu educatie…

Ofer spre adoptie doua femele Presa/Dogo Canario ce vor fi sterilizate in momentul instrainarii! Sunt niste domnisoare superbe, in cautarea unor stapani iubitori!

Am facut mancarea de praz si a iesit yummy! Am improvizat putin si peste reteta pe care am mai scris-o am mai adaugat doua rosii taiate marunt, fara coaja. Iata si dovada!

Da, va vine sa credeti? Ciorba de praz… de vreo doua luni numai la asta ma gandesc. Nu am mai mancat de foarte mult timp (olteanul din mine tipa acum), aproape ca i-am uitat gustul. Dintr-o data m-am gandit la asta intr-o discutie despre mancarea din Oltenia, si de atunci imi sta pe creier.

Ba chiar am sunat-o pe maica-mea sa o intreb cum se face, m-am documentat, zilele urmatoare ma duc sa cumpar ingredientele si sa incerc reteta. Ba chiar ma gandesc sa invit cei cativa prieteni pe care i-am batut la cap si care nu au incercat renumita mancare de praz niciodata. Daca vreti, puteti incerca si voi:

Ingrediente:

• cinci fire de praz
• doua cepe
• cateva foi de dafin
• o lingura de faina
• doua linguri de ulei
• masline
• sare si piper

Se curata prazul si ceapa, se taie rondele si se pun la calit in putin ulei. Se adauga condimentele, se completeaza cu apa si se pun la fiert. la final se adauga maslinele (15-20) si de mai lasa sa dea in clocot de doua sau trei ori.

Se ia de pe foc, se adauga faina diluata in apa, se pune sare dupa gust.

Have fun. Promit sa va spun cum a iesit!

Inteleg, a fost regele muzicii pop, dar mai lasati-l dracului in pace. Mort, nemort, m-am plictisit de zecile de videoclipuri, statusuri la messenger, avatare si alte alea cu el.

Hotcity si Aiko ne provoaca la o leapsa funny. Cica trebuie sa scriu ce mesaj as vrea sa am pe un tricou. Eu vreau unul cu “I’m smart, beautiful and funny!”. Asa, ca sa stie toata lumea!

un proiect Free Act Communication

S-a dat liber la iarba in parcurile din Bucuresti!

Te invitam sambata, 18 iulie, incepand cu ora 12.00, la Cetate in Cismigiu, sa aruncam impreuna vechile aviziere care ne interziceau accesul pe iarba!

Gasesti muzica, performance & happening, bike trial, expozitie de arta contemporana, atelier de creatie Ad Hoc, atelier handmade si carti la liber.

Te asteapta o zi plina de cultura urbana ce se va incheia noaptea tarziu cu afterparty tematic la Fabrica, sustinut de Nigels ( http://www.myspace.com/nigelsgroove), intr-o formula de jamset.

Vor mixa Mindhacker & Pantany, Killavolt, Anitzirc si DJ Sebastian Kayn.

Marius Vancea iti va provoca imaginatia cu un performance spectaculos pictand “la fata locului”o panza de 8 pe 2 metri.

Nona Serbanescu “va paste” pe peluza din fata cetatii o turma de oi reciclate in ceea ce se numeste Project Oaia.

Asociatia Fabrica de Peisaj a pregatit impreuna cu Facultatea de Hoticultură si Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară – Bucureşti doua proiecte de arhitectura peisagistica: GARDA si “Cismigiul in detaliu”, menite sa atraga atentia asupra pericolului de a pierde monumentele Cismigiului.

Fundatia Ratiu va ofera posibilitatea lecturii in aer liber alaturi de Biblioteca Metropolitana, iar fetele de la atelierele de handmade te vor invata cum sa iti faci singur/a cercei!

Momentul de suspans maxim este reprezentat de o demonstratie de bike trial oferita de FreeRider.ro.

Celor pentru care statul pe iarba nu e suficient, le-am pregatit un spatiu de interactivitate plastica in cadrul caruia se vor putea manifesta artistic

Cristi Seusan & Special Guests vor construi o instalatie, spatiu unde doritorii vor avea parte de o sedinta foto.

Finalul acestui demers il veti afla numai seara dupa ora 22.00 la Club Fabrica, ascultand muzica trupei Nigels, unde lucrarile publicului vor face parte dintr-un imens colaj, iar cei pozati isi pot vedea portretele.

Pentru surprize si premii, prezenta este obligatorie!

Organizatori: Free Act Communications in parteneriat cu Biblioteca Metropolitana Bucuresti, Fabrica de Peisaj si Fundatia Ratiu

Parteneri: Club Fabrica, Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara, FreeRider.ro, B.A.D., DOT Shop, CharityGift.ro

Parteneri media: Neogen, Hotcity.ro, Realitatea.net, EcoSapiens.ro, EcoMagazin.ro, Ziua, Monden.info, BeatFactor.ro