Eu m-am inscris deja! Cei care au copii sa fie pe faza pentru ca vor aparea curand pe site si programele pentru grupele de pitici!

Eram pe spatele unui animal marin gigant, un fel de pisica de mare cam de 200 de ori mai mare decat o pisica de mare obisnuita. Si pluteam pe spatele ei intr-un ocean/mare/intindere de apa imensa, nu vedeam tarm sau vreo bucatica de pamant. Si stateam cu picioarele pe pielea alunecoasa a animalului gri-petrol, si vedeam cum apa imi trece peste talpi. Si ma plimbam pe spatele “chestiei”, iar ceea ce am simtit in vis nu se poate compara decat poate cu cele 40 de secunde de cadere libera din avion, la saritura cu parasuta. Numai ca acum era altfel.

Mie imi e frica de apa. Nu stiu sa inot, iar frica de moarte prin inecare este extrem de puternica. In vis nu am simtit frica, am simtit pur si simplu ca ma duc, ca plutesc. Pana cand mi-am zis ca asa ceva nu are cum sa fie adevarat si ca sigur e un vis si m-am trezit. Imi venea sa plang de ciuda, atat de frumos era visul. Am incercat sa gasesc o imagine, ceva care sa reflecte macar 10% din imaginea aia, si tot ce am gasit este aceasta melodie de la Koop. Asa de albastra si limpede si nesfarsita era si marea din visul meu.

Oare ce poate insemna cand visezi ca te plimbi pe fiinte fantastice intr-o apa fantastica?

Begging

Coloseum

Fontana din Trevi

Good morning Rome…

Human Statue

Inside Vittoriale

Andre

Playing…

Roman steps

Ruins

Santa Maria Maggiore, The Eye

So Italy!

Vittoriale

Hotelul asta e mult spus hotel, e un etaj dintr-o vila din nou caramizie si cu obloane la ferestre, o afacere de familie care se pare ca merge foarte bine: in cele doua zile cat am stat aici lumea a tot venit si a plecat, clienti din toate colturile lumii din cate ne-am dat seama.

In rest, pizza, branzica de toate felurile, paine prajita, aglomeratie, vin, “Bongiorno”, “Grazie”, multe adolescente americane in cautare de distractie europeana, inghetata, zeci de monumente intr-o portie comprimata de istorie si cultura, oboseala, picioare umflate si obosite…

Acum la cald, cel mai mult mi-a placut muzeul Vatican, unde am petrecut cel mai mult timp in galeria de arta moderna. Capela Sixtina din pacate era foarte aglomerata si nu am putut sta prea mult, dar e intr-adevar impresionanta. Dupa Vatican, mi-a mai placut Fontana di Trevi, apoi Vittoriano, monumentul in cinstea lui Vittorio Emanuelle II.

Revin cu poze zilele urmatoare. Intre timp, salutari de la Roma.

Mi-am luat bilete online pe unde am putut, sa evit cozile interminabile si sa profit la maxim de cele 3 zile pe care le voi petrece acolo. Din acelasi motiv mi-am luat si hotel in centru, desi a costat un pic mai mult. M-am dus intre obiectivele turistice, sa ma invart cu usurinta printre ele. Vreau sa vad ce trebuie vazut cand mergi la Roma (am deja o harta cu buline thanks to Silviu) dar ceea ce ma incanta cel mai mult sunt stradutele pavate ce miros a flori si a dimineata, exact motivul pentru care imi lipsea Italia.

In rest, astazi incarcam aparatul foto, facem bagaje, schimbam bani, ne pregatim de drum, caci maine la 5 dimineata plecam spre aeroport.

Revin cu poze si cu impresii luni!

Am vazut  ca oamenii, in general, nu au astfel de liste. Viata lor se rezuma la a avea o masina, o casa, unul sau mai multi copii, un loc de munca stabil si cateva concedii poate in afara tarii. Si aici lista se termina. Nu mai au rabdarea sau timpul sa mai adauge nimic pe ea, poate nici sa mai incerce. Nu ii mai amuza nimic si nu ii mai anima nimic.

Mie imi place sa ma gandesc la lucrurile pe care le pot face, sa stiu ca ele vor veni intr-o zi si sta numai in puterea mea sa le fac. Vreau sa invat sa inot, in sfarsit, vreau sa fac scuba diving, vreau sa sar cu parapanta si sa invat sa schiez, vreau sa merg in fiecare an in cel putin o tara diferita, vreau sa imi iau la un moment dat o motocicleta. Si astea sunt numai 0,1 % dintre lucrurile pe care mi-am propus sa le fac.

Vreau sa am ce le povesti nepotilor cand voi fi batrana, ca in loc sa zica “bunica aia baba naspa si urata” sa zica ” eu am avut cea mai tare bunica din lume”. Sper numai sa imi mai aduc aminte!

Voi ce mai asteptati? Cate aveti pe lista?

Au sarit cei din primul zbor, avionul a aterizat, s-au strans parasutele si ni s-a facut instructajul. Urma sa sar cu Florin, un instructor foarte simpatic ce avea peste 7000 de salturi. Am urcat in avion si a inceput drumul catre 3000 de metri, cu usa deschisa, astfel incat vedeam tot. A durat cam 20 de minute, in zgomot de tabla si in rasetele si glumele parasutistilor.

La 3000 de metri, instructorul mi-a pus ochelarii si in nici 5 secunde eram in usa avionului, uitandu-ma in jos prin nori. The time just stopped. E un sentiment aparte sa stai acolo si sa privesti norii pufosi. Apoi, sari. Te astepti ca norii aia moi sa te tina, insa treci prin ei, unul dupa altul. Nu prea poti respira dar nu mai conteaza, caderea e foarte rapida si nici nu stii la ce sa te uiti mai intai. Instructorul te bate pe umeri, intinzi bratele si zbori. 40 de secunde.

Apoi se deschide parasuta si incepe plutirea. Sus sunt norii, jos incepi sa vezi cladirile de la sol. Apoi te joci un pic cu comenzile, te dai un pic in vrie stanga-dreapta cat sa ametesti, apoi cobori incet timp de 3 minute. Aterizarea si puparea si imbratisarea instructorului.

Am bifat si saritura cu parasuta. Lista de “things to do” continua.

Invitatii speciali ai serii sunt Taraful de la Marsa in frunte cu Vasile Dinu, lautarii pe care artistul i-a ales pentru a insoti vernisajul cu o cantare in stil balcanic. Expozitia este curatoriata de Simona Vilau si poate fi vazuta pe peretii clubului pana pe 13 iunie 2010.

Expozitia este organizata de Asociatia pentru Promovarea Artelor Contemporane.