Laura Mihailescu

9 fara 15 dimineata, sambata. Razvan ma suna ca e deja jos si cobor repede. 30 de minute mai tarziu suntem pe Aerodromul de la Clinceni, unde se impacheteaza parasute si deja se completeaza formulare de salt. Da, urmeaza sa sar cu parasuta, primul salt, in tandem. Emotii? Mai degraba nerabdare.

Au sarit cei din primul zbor, avionul a aterizat, s-au strans parasutele si ni s-a facut instructajul. Urma sa sar cu Florin, un instructor foarte simpatic ce avea peste 7000 de salturi. Am urcat in avion si a inceput drumul catre 3000 de metri, cu usa deschisa, astfel incat vedeam tot. A durat cam 20 de minute, in zgomot de tabla si in rasetele si glumele parasutistilor.

La 3000 de metri, instructorul mi-a pus ochelarii si in nici 5 secunde eram in usa avionului, uitandu-ma in jos prin nori. The time just stopped. E un sentiment aparte sa stai acolo si sa privesti norii pufosi. Apoi, sari. Te astepti ca norii aia moi sa te tina, insa treci prin ei, unul dupa altul. Nu prea poti respira dar nu mai conteaza, caderea e foarte rapida si nici nu stii la ce sa te uiti mai intai. Instructorul te bate pe umeri, intinzi bratele si zbori. 40 de secunde.

Apoi se deschide parasuta si incepe plutirea. Sus sunt norii, jos incepi sa vezi cladirile de la sol. Apoi te joci un pic cu comenzile, te dai un pic in vrie stanga-dreapta cat sa ametesti, apoi cobori incet timp de 3 minute. Aterizarea si puparea si imbratisarea instructorului.

Am bifat si saritura cu parasuta. Lista de “things to do” continua.

Ieri noapte am adormit cu geamul mic deschis, si cu parul ud. Combinatie fatala pentru dintii si urechea mea stanga, care de dimineata ma dureau nu foarte tare, dar constant, cat sa imi strice complet ziua.

La job imi place foarte mult ceea ce fac, asa ca sunt trista cand ma doare cate ceva si trebuie sa scriu unele lucruri de doua ori, ca nu ma pot concentra. Dupa o intalnire prelungita si o tentativa de a incropi o prezentare, ma milogesc de Silviu, colegul meu, sa faca o pauza de la monitorizari si sa mergem sa mancam la locul nostru obisnuit, si anume Ominvore’s Dilema, de pe Calea Victoriei. Am deschis site-ul si supa de loboda ce trona in fruntea meniului l-a convins pe loc.

Reusesc sa il scot din rapoartele de analytics asa si in 10 minute suntem langa cratitele mari in care fierb tot felul de licori si mancaruri asa de bune ca zici ca sunt facute pe alta planeta si importate direct in centrul Bucurestiului. Baietii de acolo m-au vazut plostita si-au intrebat ce am,  ca doar ei ma stiu vesela si zambitoare mereu, si le-am zis ca mi-e rau si m-au lasat sa imi savurez supa de loboda aburinda si extrem de apetisanta.

Dupa ce am terminat supa, au venit la mine si la Silviu cu o farfurie mare care avea pe ea o bucata mutant de Tiramisu, atat de mare ca parea un tort, menita sa ma binedispuna, sa ma vindece si sa ma aduca cel putin la nivelul normal de veselie. Din partea casei, pentru starea mea de spirit, un Tiramisu minunat. Prajitura a fost delicioasa, dar si mai delicios a fost gestul lor, care m-a binedispus si intr-adevar a functionat ca un medicament, pentru ca in restul zilei m-am simtit mult mai bine.

Va recomand sa mergeti la ei la masa de pranz sau pentru o supa seara, daca vi se face pofta. Preferata mea e supa crema cu ciuperci, insa nici celelalte mancaruri nu sunt mai prejos. Va recomand si prajitura cu morcov.

Veti gasi mancare extraordinara, o atmosfera placuta, muzica buna, niste oameni super simpatici care va vor intampina cu zambetul pe buze si veti simti ca mergeti la masa la niste prieteni buni, care va asteapta in fiecare zi.

Aveti grija, creeaza dependenta!

*poza preluata de pe pagina de Facebook Omnivore’s Dilema

De mult nu am mai avut o zi de sambata atat de plina. In ultima vreme am fost foarte ocupata cu organizat diverse chestii, cu deadlineuri de proiecte, incat nu mai aveam cum sa ajung intr-o singura zi in mai multe locuri.

Mi-am inceput ziua cu expozitia de pisici Sofisticat, de la Romexpo. Ma stiti iubitoare de feline, asa ca a fost tare distractiv sa ii vad pe cei mai fumosi motanei si pisicute ai patriei, si nu numai.

Apoi, pentru ca ma stiti fana a tatuajelor, am prins doi iepuri dintr-o lovitura si am mers si la East European Moto Show, unde era si expozitie de motociclete, si tattoo demo. Vazut, bifat, salutat lumea, plecat acasa….

…. doar ca sa ajung la concertul Jaya the cat din Suburbia. Care a fost foarte tare. Am filmat cu ei un super interviu pentru Musichat.ro, am facut poze si am dansat pe o muzica pe care eu as incadra-o intr-un reggee-punk!

* pozele sunt facute cu telefonul, de unde faptul ca nu sunt foarte clare

Bine v-am regasit pe blog! Am sters totul si o luam de la capat, sper in continuare impreuna.

Dupa o perioada in care am oscilat intre blogul acesta si altul, tot al meu, dar altfel, am decis sa revin. O noua dar veche tema, si promit lucruri noi si interesante despre care sa vorbim. Am in minte cateva proiecte pe care intentionez sa le pun in aplicare in acest an, planuri multe si sunt sigura ca pe multe le vom realiza impreuna.